STORIES for CHILDREN by Sister Farida(www.wol-children.net) |
|
Home عربي |
Home -- Romanian -- Perform a PLAY -- 121 (Tracks in the snow 5) This page in: -- Albanian -- Arabic? -- Armenian -- Aymara -- Azeri -- Bengali -- Bulgarian -- Cebuano -- Chinese -- English -- Farsi -- French -- Fulfulde -- German -- Greek -- Guarani -- Hebrew -- Hindi -- Indonesian -- Italian -- Japanese -- Kazakh -- Korean -- Kyrgyz -- Macedonian -- Malayalam? -- Platt (Low German) -- Portuguese -- Punjabi -- Quechua -- ROMANIAN -- Russian -- Serbian -- Slovene -- Spanish-AM -- Spanish-ES -- Swedish -- Swiss German? -- Tamil -- Turkish -- Ukrainian -- Urdu -- Uzbek
POVESTIRILE in format scris – citește-le și altor copii!
Povestiri pentru copii
121. Urme în zăpadă 5Annett citea o carte. Dar nu putea nicicum să se concentreze. Annett: „Buni, mă duc la culcare. Noapte bună!” Insă ea nu s-a dus în camera ei, ci s-a dus afară și a început să meargă prin stratul înalt de zăpadă. Era deja la distanță de casă, când a alunecat și și-a luxat atât de tare piciorul încât nu mai putea merge. Annett (plângând): „Ce să fac acum? Până mă va găsi cineva, cu sigurantă voi îngheța.” S-a așezat pe zăpadă și a început să plângă. Pe cer străluceau stelele. Annett privea în sus. Oare ar ajuta-o Dumnezeu acum, cu toate că a fost atât de rea cu Lukas? Apoi auzi sunete de schiuri. Annett: „Ajutor! Ajutor! Lukas, tu ești? Ajută-mă, te rog. Mi-am luxat piciorul.” Lukas: „Mă duc să aduc o sanie. Până atunci, ia geaca mea ca să îți țină cald.” Pe când era singură, s-a rugat din toată inima: Annett: „Doamne Isuse, sunt foarte rea, și am nevoie de tine. Te rog să mă ierți. Vreau să devin copilul tău, și asta nu doar pentru că acum sunt în necaz. Amin.” Lukas s-a întors cu o sanie și pături. Annett: „Lukas, trebuie să îți spun ceva. Eu am distrus căluțul pe care l-ai cioplit. Domnul Isus m-a iertat. Te rog să mă ierți și tu. Nu te mai urăsc.” Lukas: „Mă gândeam eu că tu ai fost. Lasă, acum e totul în regulă.” Când Annett era deja de mult timp acasă, în casa vecinilor Lukas se ruga. Lukas: „Doamne Isuse, dă-mi te rog o idee cum să îi arăt că îmi pare rău pentru accidentul lui Dani.” Apoi și-a amintit de doctorul care se afla în satul lor. Dacă ar putea să-i vindece și piciorul lui Dani... Lukas a plecat curajos spre sat în mijlocul nopții, prin furtuna de zăpadă. A ajuns acolo epuizat. A fost o aventură periculoasă. Dar efortul lui s-a meritat. Doctorul dorea să-l ajute. Pentru aceasta însă, Dani trebuia să petreacă mult timp în spital. Dar când s-a întors acasă, bucuria a fost mare. El putea din nou să meargă. Lukas a fost invitat să-i spună bun venit. Fața lui strălucea de bucurie când l-a văzut pe Dani cum mergea fără cârje. Medic: „Dani, trebuie să îi mulțumești lui Lukas. El și-a pus viața în pericol, când a venit la mine.” Lukas: „Nu am fost singur. Domnul Isus mi-a dat această idee, și El m-a ajutat.” Iar prietenul lui din munți a plătit pentru tot. Dar acest lucru a fost ținut secret față de Lukas. Personaje: povestitor, Annette, Lukas, medic © Copyright: CEF Germany |