STORIES for CHILDREN by Sister Farida(www.wol-children.net) |
|
Home عربي |
Home -- Romanian -- Perform a PLAY -- 138 (An awful accident 1) This page in: -- Albanian -- Arabic? -- Armenian -- Aymara -- Azeri -- Bengali -- Bulgarian -- Cebuano -- Chinese -- English -- Farsi -- French -- Fulfulde -- German -- Greek -- Guarani -- Hebrew -- Hindi -- Indonesian -- Italian -- Japanese -- Kazakh -- Korean -- Kyrgyz -- Macedonian -- Malayalam? -- Platt (Low German) -- Portuguese -- Punjabi -- Quechua -- ROMANIAN -- Russian -- Serbian -- Slovene -- Spanish-AM -- Spanish-ES -- Swedish -- Swiss German? -- Tamil -- Turkish -- Ukrainian -- Urdu -- Uzbek
POVESTIRILE in format scris – citește-le și altor copii!
Povestiri pentru copii
138. Un teribil accident 1În oraș tensiunea era la maxim. Nu se auzeau râsete sau muzică. Tuturor le era teamă. Bonă: „Să sperăm că în curând acest război teribil se va termina.” Femeie: „Oare îi va învinge împăratul Saul pe dușmani?” Paznicii care stăteau de veghe pe zidul orașului l-au văzut pe mesagerul care alerga înspre oraș. Acesta aducea vești de pe front. Pe fața lui nu se citea nimic de bine. Mesager: „Dușmanul a trecut de linia frontului de apărare. Împăratul Saul și prințul Ionatan au fost uciși. Fugiți! Salvați-vă!” Oamenii au intrat în panică, mulți au părăsit orașul și au fugit. Ce zi groaznică! Mai ales pentru Mefiboșet. Cu toate că el avea doar cinci ani a înțeles tot ce se petrecea. Tatăl lui, prințul Ionatan era mort. El nu avea să mai vină niciodată acasă și să-l ia în brațe. Nu vor mai trage niciodată împreună cu arcul și nu-i va mai spune povești. Mefiboșet plângea. Bona lui s-a ocupat de el. Bona: „Vino Mefiboșet, trebuie să plecăm. N-avem voie să pierdem timpul.” Au fugit repede din palat și atunci s-a întâmplat. Mefiboșet: „Au! Au, piciorul meu!” Mefiboșet a căzut atât de rău, încât nu mai putea merge. Imagineză-ți că prin acest accident el a ramas paralizat la ambele picioare. A fost cea mai tristă zi din viața lui. Mai întâi i-a murit tatăl. Apoi fuga și accidentul, iar acum nu mai avea nici măcar casa lui. Într-un final refugiații au ajuns la Lo-Dabar. Lo-Dabar înseamnă neînsemnat, bun de nimic. Cumva i se potrivea lui Mefiboșet. Căci, deodată viața lui nu mai însemna nimic. Cu siguranță se gândea că el nu este bun de nimic. Te simți și tu uneori așa de neînsemnat? Nu ești cel mai bun din clasă, nu ești printre cei mai buni la sport, și de aceea crezi că ceilalți sunt mult mai buni și mai apreciați decât tine. Îl poți înțelege pe Mefiboșet? Așa a trăit el mulți ani în Lo-Dabar. Cel mai bun prieten al tatălui său era David. Pe când acesta era rege în Israel, se plimba gânditor prin palat. David: „Tiba, slujitorul meu, mai trăiește cineva din familia lui Saul?” Tiba: „Da, fiul lui Ionatan, ologul Mefiboșet.” David: „Și unde se află?” Tiba: „Locuiește în Lo-Dabar.” Oare ce avea de gând împăratul David? Despre aceasta îți voi povesti data viitoare. Personaje: povestitor, bonă, femeie, mesager, Mefiboșet, David, Tiba © Copyright: CEF Germany |