STORIES for CHILDREN by Sister Farida(www.wol-children.net) |
|
Home عربي |
Home -- Romanian -- Perform a PLAY -- 117 (Sad Christmas memory 1) This page in: -- Albanian -- Arabic? -- Armenian -- Aymara -- Azeri -- Bengali -- Bulgarian -- Cebuano -- Chinese -- English -- Farsi -- French -- Fulfulde -- German -- Greek -- Guarani -- Hebrew -- Hindi -- Indonesian -- Italian -- Japanese -- Kazakh -- Korean -- Kyrgyz -- Macedonian -- Malayalam? -- Platt (Low German) -- Portuguese -- Punjabi -- Quechua -- ROMANIAN -- Russian -- Serbian -- Slovene -- Spanish-AM -- Spanish-ES -- Swedish -- Swiss German? -- Tamil -- Turkish -- Ukrainian -- Urdu -- Uzbek
POVESTIRILE in format scris – citește-le și altor copii!
Povestiri pentru copii
117. O amintire tristă de Crăciun 1Annett s-a întors pe partea cealaltă în pat. Deodată și-a amintit: Este Crăciun. S-a ridicat repede din pat. Annett: „Dani! Dani, unde ești?” Dani: „Vino repede la ușă, Annett.” Annett: „Ce faci afară, vrei să răcești?” Dani: „Annett, Moș Crăciun a fost aici! Și tu spuneai că nu vine la noi în munți. Dar eu tot mi-am pus pantofii roșii la ușă. Privește! Mi-a adus ceva.” Annett s-a uitat. O pisicuță albă ca zăpada stătea ghemuită în pantoful moale. Dani a dus-o în casă. Dani: „O voi numi Albă-ca-Zăpada. Sunt așa de fericit.” Dani i-a dat lapte cald, iar Anette s-a așezat în scaunul bunicii privindu-l și gândinduse la Crăciunul de cu cinci ani în urmă. Pe atunci avea șapte ani și a mers împreună cu vecina și fiul lor Lukas la biserică. A fost așa de frumos când au cântat și când pastorul a vorbit despre copilul Isus. Doar pe Luca, băiatul acela hapsân, cu părul negru ca smoala nu-l suporta. Tot îi cerea din turta ei dulce. Dar Anette nu i-a dat, nici măcar o bucățică. Apoi a pășit prin zăpadă și s-a dus acasă. Se bucura de seara de Crăciun. Dar când a văzut fața tristă a tatălui s-a speriat. Annett: „Mama se simte și mai rău?” Tatăl: „Da Annett, este foarte bolnavă. Dorește să te vadă.” Încet, Anette a mers la patul ei. Niciodată nu va uita ceea ce i-a spus mama ei cu vocea slăbită: Mama: „Annett, am un cadou pentru tine. Frățiorul tău. Ai grijă bine de el.” Annett a luat bebelușul. Ce însemna acest lucru? Mai târziu tatăl a venit la ea. Tatăl: „Annett, mama ta nu mai este cu noi. Ea sărbătorește Crăciunul în cer. Ea știa că va muri, și de aceea ți l-a dat pe Dani.” Annett a adormit plângând în brațele tatălui ei. Era un Crăciun trist. Annett era așa de adâncită în gânduri, că nici nu a observat când bunica a intrat în cameră. Dani: „Buni, ne povestești despre cer?” Lui Dani îi plăcea când bunica îi povestea despre acel loc minunat unde nu există lacrimi. Totuși, în inima lui Annett era cearta cu Lukas. Nu era loc pentru Isus. Și de aceea lucrurile se înrăutățeau. Data viitoare vei afla ce s-a mai întâmplat. Personaje: povestitor, Annett, Dani, tatăl, mama © Copyright: CEF Germany |