STORIES for CHILDREN by Sister Farida(www.wol-children.net) |
|
Home عربي |
Home -- Romanian -- Perform a PLAY -- 142 (Doomed man 3) This page in: -- Albanian -- Arabic? -- Armenian -- Aymara -- Azeri -- Bengali -- Bulgarian -- Cebuano -- Chinese -- English -- Farsi -- French -- Fulfulde -- German -- Greek -- Guarani -- Hebrew -- Hindi -- Indonesian -- Italian -- Japanese -- Kazakh -- Korean -- Kyrgyz -- Macedonian -- Malayalam? -- Platt (Low German) -- Portuguese -- Punjabi -- Quechua -- ROMANIAN -- Russian -- Serbian -- Slovene -- Spanish-AM -- Spanish-ES -- Swedish -- Swiss German? -- Tamil -- Turkish -- Ukrainian -- Urdu -- Uzbek
POVESTIRILE in format scris – citește-le și altor copii!
Povestiri pentru copii
142. Omul osândit 3Medic: „Domnule Taylor, ce rău arătați. Faceți-vă testamentul căci nu mai aveți mult de trăit.” H. T.: „Ba da! Voi mai trăi. Dumnezeu are de lucru cu mine în China. Și dacă totuși ar fi să mor, atunci voi fi cu Domnul Isus, și mă bucur.” Hudson Taylor a luat o infecție de la cadavrul unui bărbat, care murise din cauza febrei mari. Nimeni nu credea că Hudson va supraviețui acestei boli. Dar Domnul Isus l-a protejat. Hudson și-a continuat studiile la medicină, căci era necesar pentru lucrarea lui de misiune din China. Pe data de 19 septembrie 1853 totul era pregătit. El s-a urcat la bordul navei Dumfries, care naviga din Anglia spre China. Nici bine nu au părăsit uscatul că i-a prins furtuna pe mare. Valurile amenințau distrugerea vaporului și viața oamenilor de la bord era în pericol. Dar Domnul Isus, marele protector nu a îngăduit ca vaporul să se scufunde. Altă data nu bătea vântul. Velele atârnau fără folos, și curenții puternci împingeau vaporul către stânci. Căpitanul a cedat. Căpitan: „Acesta ne este sfârșitul. Nu mai putem face nimic.” H. T.: „Ceva mai putem face.” Căpitan: „Ce anume?” H. T.: „Ne putem ruga și să-i cerem lui Dumnezeu să trimită vânt.” Hudson Taylor s-a rugat și a crezut că Dumnezeu ajută. H. T.: „Ridicați vela principală!” Căpitan: „Ce prostii tot zici acolo?” H. T.: „Dumnezeu va trimie vânt.” Căpitan: „Îmi vine să râd. Aș vrea să o văd și pe asta.” Căpitanul neserios a trăit o minune. Deodată vântul a suflat în vele și au trecut cu bine de zona periculoasă cu stânci. Domnul Isus a ținut Mâna Lui protectoare asupra navei Dumfries timp de cinci luni până ce a ancorat în Shanghai. Hudson a plâns de fericire când a călcat pe pământ chinez. Aici dorea să le vorbească oamenilor despre Protectorul lui. Pentru aceasta a învățat limba lor. Nu a fost deloc ușor. Uneori i se împleticea limba. H. T.: „Sirr Jesu ai o, za tscheng tsching kau su o.” Mulți chinezi păreau că așteptau de mult ca cineva să vină și să le povestească despre Domnul Isus. Dar nu peste tot era bine primit împreună cu însoțitorul său. Femei: „Nu te du la Tungschau. Oamenii de acolo sunt răi. Vă vor ucide sau vă vor băga la închisoare.” H. T.: „Dacă oamenii sunt răi, trebuie să mergem la ei. Au nevoie de Domnul Isus.” (Tumult) Câtă forfotă! Data viitoare îți voi spune ce s-a întâmplat. Personaje: povestitor, medic, Hudson Taylor, căpitan, femeie © Copyright: CEF Germany |