STORIES for CHILDREN by Sister Farida(www.wol-children.net) |
|
|
Home عربي |
Home -- Romanian -- Perform a PLAY -- 163 (Secret in the Wilden woods 1) This page in: -- Albanian -- Arabic? -- Armenian -- Aymara -- Azeri -- Bengali -- Bulgarian -- Cebuano -- Chinese -- English -- Farsi? -- French -- Fulfulde -- German -- Greek -- Guarani -- Hebrew -- Hindi -- Indonesian -- Italian -- Japanese -- Kazakh -- Korean -- Kyrgyz -- Macedonian -- Malayalam? -- Platt (Low German) -- Portuguese -- Punjabi -- Quechua -- ROMANIAN -- Russian -- Serbian -- Slovene -- Spanish-AM -- Spanish-ES -- Swedish -- Swiss German? -- Tamil -- Turkish -- Ukrainian -- Urdu -- Uzbek
POVESTIRILE in format scris – citește-le și altor copii!
Povestiri pentru copii
163. Secretul din pădure 1Rut era supărată pe mătușa Margret. Doar pentru că s-a purtat urât trebuia acum drept pedeapsă să meargă la culcare fără să mănânce. Filip a intrat încet în camera ei. Filip: „Rut, asta este pentru tine. Le-am băgat pe ascuns în șosete.” Rut avea o foame de lup și a mușcat din chiflă. Rut (cu gura plină): „Filip, îmi doresc să fiu cuminte. De ce nu reușesc?” Filip: „Nu știu. Trebuie să încerci să nu te mai enervezi, și atunci nu vei mai spune lucruri urâte. A fost totuși frumos din partea mătușii Margret că ne-am putut muta la ea când părinții noștri au plecat în misiune în India.” Rut a oftat și a băgat jumătate de chiflă în gură. Deodată au auzit pașii mătușii Margret. Filip a alergat în camera lui și s-a așezat cu hainele în pat. Matușa Margret: „Noapte bună, Filip. Noapte bună, Rut.” Filip: „Noapte bună, mătușă Margret.” Rut s-a prefăcut că doarme. În dimineața următoare Filip făurea planuri pentru vacanță. Filip: „Vom face descoperiri în pădure. Poate că vor ieși puii din ouăle păsărilor de lângă pârâu. Vom construi o colibă, un adevărat centru de cercetare a naturii.” Rut era încântată. Amândoi au alergat pe cărarea îngustă care ducea în pădure. Rut a rămas pe loc și se uita la turma de oi a domnului Tanner. Un mielușel a venit alergând la ea și i-a lins mâna. Nu mai avea părinți și uneori fugea de lângă turmă. Filip: „Hai Rut, nu avem timp.” Au descoperit cel mai bun loc pentru căbănuță. Rut a adunat crengi, iar Filip a construit cu ele o colibă. În fiecare zi cei doi veneau la locul lor secret. O data, Rut a trebuit să rămână acasă să întindă rufele. Asta nu i-a convenit. Mânioasă a dat drumul la rufe pe jos. Matușa Margret: „Nu poți să fii atentă? Cere-ți scuze pentru comportament.” Rut: „Îmi pare rău! Ești așa de rea, mătușă Margret.” Matușa Margret: „Rut, m-am gândit mult la asta. Te voi duce la internat.” Rut: „Atunci o să fug de acasă!” (trântește ușa) Rut a plecat mânioasă. Departe. Încotro? Nici ea nu știa. Dar cuvintele mătușii Margret îi răsunau în minte. (Începe tare apoi se aude încet): ,Te voi duce la internat.’ ‚Atunci o să plec de acasă.’ Data viitoare vom continua povestirea acestei călătoare. Personaje: povestitor, Filip, Rut, mătușa Margret © Copyright: CEF Germany |