STORIES for CHILDREN by Sister Farida(www.wol-children.net) |
|
|
Home عربي |
Home -- Romanian -- Perform a PLAY -- 119 (Dani fell 3) This page in: -- Albanian -- Arabic? -- Armenian -- Aymara -- Azeri -- Bengali -- Bulgarian -- Cebuano -- Chinese -- English -- Farsi? -- French -- Fulfulde -- German -- Greek -- Guarani -- Hebrew -- Hindi -- Indonesian -- Italian -- Japanese -- Kazakh -- Korean -- Kyrgyz -- Macedonian -- Malayalam? -- Platt (Low German) -- Portuguese -- Punjabi -- Quechua -- ROMANIAN -- Russian -- Serbian -- Slovene -- Spanish-AM -- Spanish-ES -- Swedish? -- Swiss German? -- Tamil -- Turkish -- Ukrainian -- Urdu -- Uzbek
POVESTIRILE in format scris – citește-le și altor copii!
Povestiri pentru copii
119. Dani a căzut 3Bunica se uita la ceasul din bucătărie. Dani trebuia să fie de mult acasă. Se ruga în liniște, iar Annett urca dealul împreună cu tatăl ei, ca să-l caute pe Dani. Tatăl: „Dani! Dani, ne auzi?” Annett: „Tată, sigur Lukas are de-aface cu asta. Mă duc repede să-l întreb.” Annett a fugit la casa vecinilor și apoi în șură. Ca o pisică sălbatică, a urcat pe scară și s-a luat de Lukas, pe care l-a găsit plângând. Annett: „Unde este Dani? Ce-ai făcut cu el?” Lukas: „Nu știu unde este. Nu a fost vina mea.” Annett: „Nu a fost vina ta? Spune-mi imediat unde este, dacă nu aduc poliția.” Lukas: „Dani a murit.” Annett s-a făcut albă ca varul. Apoi a alergat în urma lui Lukas, care a dus-o la prăpastia unde căzuse Dani. Tatăl ei a coborât pe frânghie până jos. Pe o stâncă plată l-a găsit pe Dani cu picoarele rupte. Tatăl: „Dani trăiește. Nu s-a înecat în torentul de apă.” Annett privea cum tatăl ei urca cu Dani și cum a salvat și pisicuța. Dumnezeu l-a protejat pe Dani. Dar, în ciuda tratamentului bun pe care l-a primit la spital, Dani nu mai putea merge decât cu ajutorul cârjelor. Annett: „Lukas este de vină!” Avea Annett dreptate? Ea îl ura pe Lukas și din cauza aceasta era tot mai nefericită. În inima ei nu era loc pentru ceea ce citea tatăl ei seara din Biblie. Nu o interesa că Domnul Isus iubește pe fiecare și iartă ura. Să ierte? Nu. Ea dorea să se răzbune. Pe scara vecinilor, Annet a zărit într-o zi un căluț sculptat. Ce coamă și ce copite frumoase avea. Pur și simplu minunat. Annett: „Nu l-aș fi crezut pe Lukas în stare de așa ceva. Sigur vrea să câștige premiul întâi la concursul de la școală. Dar voi împiedica acest lucru.” (Zgomot: Lemn care cade pe jos, sunet de călcat în picioare.) Cu o mișcare a aruncat sculptura pe jos și a călcat-o în picioare. Așa multă ură poate ieși din inimă. Annett știa că ceea ce făcuse nu era corect, dar se gândea: Lukas este și mai rău. Și a plecat pe furiș de acolo. Data viitoare îți voi povesti ce s-a întâmplat în continuare. Personaje: povestitor, tatăl, Annett, Lukas © Copyright: CEF Germany |